Gazarea protestatarilor pe 10 august a început nu mai târziu de 16:20 (conform înregistrărilor noastre), iar 8 ore mai târziu încă nu încetase. Au fost folosite mai multe tipuri de gaze aplicate în moduri diferite, prin grenade de mână, butelii mari, grenate lansate din pușcă.

Nu există probabil nici o persoană dintre cele între 100.000 și 200.000 care au fost în Piața Victoriei pe 10 August și care să nu fi fost afectată de folosirea constantă și sistematică a acestor gaze împotriva masei de protestatari pașnici. Fără nici o justificare, Jandarmeria Română a transformat centrul Bucureștiului într-u câmp de luptă, șocând reporteri internaționali experimentați din întreaga lume.

Am vorbit cu oameni care au scuipat sânge, care au avut migrene prelungite, arsuri pe corp, probleme respiratorii și atacuri de astm zile la rând. Aceasta nu a fost o folosire a gazelor normală sau acceptabilă și nu cunoaștem până în acest moment dacă subsanțele folosite sau concentrațiile în care au fost aplicate sunt unele „sigure” pentru controlul maselor. Nu putem nici să ignorăm faptul că folosirea unor astfel de gaze în război ar fi considerată o crimă de război.

Prezența câtorva instigatori (trimiși de cine?) pur și simplu nu poate justifica folosirea masiva și neîntreruptă pentru atâtea ore a substanțelor chimice toxice împotriva miilor de protestatari, și cu atât mai puțin folosirea brutală a forței în acea noapte.

În timpul zilei de 10 august, și încă și mai mult în noaptea dinspre 11 august, jurnaliști români și străini au fost o țintă deliberată a jandarmilor. Mărturiile lor ne confirmă îngrijorarea că dreptul presei de a-și face liberă treaba în țara aceasta nu mai este garantat.

Pur și simplu nu poate fi o coincidență numarul atât de mare al incidentelor în care jurnaliști au fost loviți, împinși, atacați, târâți la dube, gazați în plină față, ale căror telefoane mobile le-au fost smulse din mâna.

Acum, că norul de gaze s-a așezat, nu putem decât să considerăm că am fost martorii unei crime în masă împotriva populației civile, un incident care, în această formă, este fără precedent în Uniunea Europeană.

Primul care trebuie întrebat despre aceste atrocități este Liviu Dragnea.

Aici vedeti cum au intrat jandarmii cu forța în mulțime în Piața Victoriei ieri, 10 august.

Acțiunea a diferit mult de cea mai recentă situație comparabilă, cea din 1 Februarie 2017, când intentia Jandarmeriei de a interveni în forță a fost clar comunicată (prin vorbe nu prin semnale luminoase), iar infiltrații au fost izolați.

Ieri, la protestul la care s-a anunțat diaspora nu a facut nici un efort pentru a ii izola pe cei câțiva violenți, și probabil infiltrați (vom reveni cu un material despre asta curând). În loc să indepărteze câțiva oameni violenți, Jandarmeria Română a ales să dea undă verde atacurilor asupra celor între 100.000 și 200.000 de protestatari, atacuri cu gaze diverse, flashbangs, bastoane, garduri, tunuri de apa, gloanțe de cauciuc etc, așa cum tratezi inamicul într-un război civil. Peste 500 de persoane, din datele pe care le avem până acum, au fost ranite, iar spitalele au fost aseară pline de protestatari, adulți și copii deopotrivă.

Vom reveni în curând cu mai multe materiale. Între timp, dacă ați filmat sau fotografiat persoane care au provocat violențe în piață, care a fost pretextul Jandarmeriei să acționeze așa cum au facut-o, va rugam să luați legătura cu noi.

Dupa încă o zi sub umbra unui posibil OUG de amnistie si grațiere de tip “13”, și sub amenințarea unei amnistii fiscale cu dedicație pentru funcționari publici precum Robert Negoiță (care are datorii de mai mult de 50 de milione de Euro la stat, pe persoană fizică) rămânem cu întrebari urgente. Oare mai exista dreptul de liberă exprimare, oare mai există libertatea presei în România? Nu prin lege, dar prin fapte, aceste drepturi sunt înclacate aproape zilnic.

Colega noastră Mădălina Roșca a fost trântită la pământ, hărțuită de jandarmi de sex masculin care au împins-o de piept, și constant împiedicată să-și exercite meseria de jurnalist, în timp ce documenta scena de astăzi de la Guvern, când un cetățean s-a legat de gard cu o sticlă de benzină în mână.

De partea Jandarmeriei este un inexplicabil nivel de neprofesionalism. Nu există nici o informație clară despre ce se întâmpla, nu există indicații în legătura cu felul în care ar aștepta ei să se comporte protestatarii sau presa și, mai mult decât atât, nu există nici o informație în legătură cu baza legală conform căreia jandarmii acționează. Acest comportament al jandarmeriei încașcă și o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care stipuleaza că acțiunile forțelor de ordine trebuie să fie clar comunicate (Frumkin vs. Russia).

Nu este posibil să privim în altă parte sau să filmam de la metri distanță, tocmai pentru că știm din experiența ultimului an și jumătate că jandarmii se organizează în așa fel încât să blocheze camerele cu spatele și, mai nou, să ne imobilizeze atunci când comit abuzuri, ca în multe cazuri ducumentate de noi.

Este evident, nu doar din materialele noastre, dar și din alte filmarile de la Guvern, că cel care a împrăștiat benzină nu a fost Cristian Mihai Dide, ci un jandarm care stătea de partea cealaltă a gardului, respectiv în curtea Guvernului. Cu toate acestea, vedem în mai multe ipostaze cum jandarmi, dintre care unii fuseseră cu spatele la scena respectivă, reiterează minciuna că de fapt a fost Cristian Mihai Dide cel care a împrăștiat benzina.

În aceste circumstanțe, scopul oricărui jurnalist martor la întâmplare trebuie să fie acela de a sta cât mai aproape de scena, astfel încât minciuni vehiculate în spațiul public, chiar și de către autoritățile statului, să poată fi contracarate. Nu este admisibil pentru nici un funcționar public să promoveze minciuni. În plus, singurii cameramani care au avut voie să contine să filmeze scena sunt jandarmi, mulți la număr, unii chiar în civil.

Este de asemenea important să menționăm aici istoricul lui Cristian Mihai Dide și de câte ori i s-a încălcat abuziv și violent dreptul la protest. Așa cum vedeți în acest material: https://www.facebook.com/passportprod…, Dide s-a mai legat de gardul guvernului, dupa ce chiar locul respectiv (spațiul verde dintre gard și trotuar de la Guvern) a fost indicat ca locul legal pentru protest fără notoficare, chiar de către un jurist al Jandarmeriei, chair în instanță, document contrasemnat de Alin Mastan (Imputernicit Director General al Jandarmeriei Municipiului Bucuresti). Nici nu mai este necesar să spunem că și atunci a fost împiedicat să protesteze (deși protesta în tăcere), ridicat cu forța, dus la secție și, ca și astăzi, amendat. Jandarmeria, putem doar să observăm, nici măcar nu mai respectă opiniile propriilor juriști.

Orlando ”Amnistie Fiscală” Teodorovici, huiduit copios după Ședința de Guvern (17 iulie 2018).

Ministrul de Finanțe a fost prins în trafic și nevoit să asculte huiduieli de la o mână de cetățeni și participanți la trafic, în timp ce era păzit de nu puțini jandarmi (și nu orice jandarmi, ci din Batalionul 4, batalion fruntaș la amenzi acordate si ridicări de protestatari).

Cetățenii l-au invitat la o discuție pe Teodorovici, invitație rămasă fără răspuns.

Într-o acțiune civică, pașnică, la ora 6 de dimineață în fața pericolului unei noi ordonanțe de urgența de genul “13”, au fost generate violențe de către forțele de ordine, mai exact de către Jandarmeria Romana.

Jandarmii au acționat în forță pentru a opri atârnarea unui banner gigantic în fața guvernului, cu mesajul ” Trezeşte-te şi ieşi în stradă! Dictatura a fost instaurată întotdeauna prin lege” – acțiune care oricum nu intră în competența Jandarmeriei.

Ca să oprească prinderea banneruli, jandarmii au încercat să taie sforile, iar ca să facă asta au creat o diversiune: l-au ridicat brutal și fără motiv pe unul dintre cei prezenți.

În timp ce era târât spre duba protestatarul (Sandu Matei), colega noastră Madalina Rosca a fost bruscată, dusă spre dubă și împiedicată să își facă treaba. Mai vedeți în filmul nostru cum jandarmii au aruncat o femeie la pământ (pe numele ei Teodora Vlad). În cele doua-trei minute cât s-a creat această diversiune, jandarmii au tăiat sforile bannerului, ba în grabă unul s-a tăiat și la mână, s-a manjit de sânge, pe el și în jurul lui, asta în timp ce nu avea siguranța prinsă la centura pistolului. ”Din cauza șnururilor voastre”, a zis jandarmul.

Între timp, jandarmul cu vestă inscripționată Dialog a declarat că în fața guvernului avea loc o ”adunare publică nedeclarată”. Protestatarii știau ca ”în fața instituțiilor de interes public adunarile publice nu trebuie declarate”.

Jandarmul Dialog a ripostat: ”Guvernul nu este o instituție de interes public”. Asta face din ziua de azi doar o altă zi în care Jandarmeria încalcă drepturi fundamentale, precum libera exprimare, dreptul la protest sau libertatea presei.

PS: Puțin mai târziu, bannerul a fost afișat pe podul Constanța.

Flashmob de multumiri pentru Laura Codruța Kovesi și pentru procurorii DNA. Într-o ploaie torențială, cetățenii spun simplu: “Mulțumim DNA”.

Rămânem cu îndemnul Laurei Codruța Kovesi către societate: “Corupția poate fi învinsă. Nu abandonați!”

Acesta este un document: mitingul împotriva statului paralel, organizat de PSD-ALDE cu o lună în urmă ne-a arătat multe lucruri. Azi vrem să vi-l arătăm noi pe cel mai frumos dintre ele: se protestează în România și fără jandarmi.

Spunem asta astăzi, după o săptămână în care protestatarii pașnici de la protestele anti-guvernamentale au fost intimidați, hărțuiți, pălmuiți și incercuiți de jandarmi, închiși în țarcuri ca animalele și tratați ca niște huligani. Asta chiar dacă au dovedit in mai mult de 500 de zile de protest că sunt cei mai pașnici protestatari din Europa.

Mai mult, protestele pașnici de după votarea noului Cod penal în Parlament au adus protestatarilor pașnici, în doar câteva zile, amenzi însumând 11.200 RON.

Vă invităm să urmăriți priveliștea a mii de protestatari mărșăluind pe ambele benzi ale bulevardului Lascăr Catargiu, fără vreun jandarm, în Piața Victoriei, în fața guvernului, unde de mai bine de 500 de zile nu are voie nici un protestatar anti-PSD; protestatatrii pro-PSD, însă, au avut voie chiar și cocoțați pe clădirea Guvernului (min.02:42)!

În final, să ne amintim discursul Gabrielei Firea din aceeași seară: “Protestului nostru este legal, este autorizat” – spune cea din pixul căreia se autorizează sau nu proteste. Despre celelalte manifestații public, primărița Bucureștiului spune că sunt “mitinguri ilegale” și că “această Piață, a Victoriei, nu mai trebuie să fie confiscată de oameni plătiți de interese contrare țării noastre”.

Gabriela Firea întreabă retoric protestatarii (min 06:06 ): “Ați venit cu japca la București?” Și, surpriză, tot ea răspunde: “Nu!”

“Ia-l și pe-ăla” – asta strigau jandarmii la protestul de ieri, 20 iunie (min. 3:17). Jandarmii au adus forțele speciale și multe dube care trebuiau umplute. Și care nu trebuiau filmate. Vedeți în imaginile de la Passport Productions cum protestatari au fost ridicați la întâmplare și aruncați în dube și cum jurnaliștii erau hărțuiți, blocați.

Vedeți și cum a fost ridicat Paul Arne Wagner din mijlocul protestatarilor, înainte să înceapă “acțiunea”, filmat de Madalina Rosca.

Cineva a încercat să oprească un protest frumos și pașnic. Nu au reușit.

Ne vedem astă seară în Piața Victoriei!

28 de ani de la Mineriadă, și Ion Iliescu încă locuiește în vila lui prezidențială din Primăverii, cu rânduri noi de gard adăugate de-a lungul anilor. Și totuși, victimele nu și-au pierdut speranța că, odată cu redeschiderea dosarului Mineriadei, Iliescu va trebui, în sfârșit, să plătească. Între altele, pentru că a adus minerii din Valea Jiului în capitală și astfel a pus un capăt violent protestelor democratice din 1990, consolidându-și astfel puterea nelegitimă.

Pentru Marian Moroșanu Tivilic și pentru membrii din Asociația „ 21 Decembrie 1989 ”, lupta pentru justiție corectă este una foarte personală. Împușcat în Decembrie 1989, Marian a fost in iunie 1990 bătut, arestat, torturat. Pentru restul românilor, procesele Mineriadei și ale Revoluției aduc speranță că, în sfârșit, se va pune un punct falsificării istoriei oficiale, un sfarșit minciunilor și propagandei repetate în mai bine de 40 de ani de regim comunist totalitar, și apoi refolosită în aproape 30 de ani, în mâinile unei clase politice care nu este altceva decât a doua linie a partidului comunist, cu nomenclaturiști rebranduiți în “democrați”.

România privește astăzi în abisul unei noi dictaturi, pe care Dragnea și colegii lui fideli de partid ar instala-o mai degrabă astăzi decât mâine. În acest context, rezolvarea problemelor trecutului ar putea părea o prioritate în coada listei, un lux. Dar nu este – e o urgență!

Să ne uităm, de exemplu, la Germania. Fundamentul pe care această țară, după una dintre cele mai atroce dictaturi totalitare, s-a putut reinventa încet ca o democrație stabilă, a fost o tabula rasa cu trecutul.

Comparația cu Germania nu este exagerată, și ar trebui să ne dea speranță. Și acolo a avut loc un lung procesul pentru a definit vina istorică, a numit vinovații, i-a adus în fața justiției, discutând onest lecțiile care pot fi învățate din trecut, încercând măcar să nu lase istoria să se repete. Și acel proces a început cu adevarat decenii după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial – și nu s-a încheiat încă.