”OUG 13: În seara aceea, după ce Iordache a apărut în ședința de Guvern cu infama Ordonanță, eram acolo câțiva inși, mai rămăsesem cred că vreo 5-6, și noi cu camera, și din toate colțurile Pieței (Victoriei) au apărut oameni, în primul rând cei care stăteau aproape, oameni în pijama, oameni în papuci, care ieșeau ca eriniile în stradă și strigau, primele lucruri ”Mafia la Guvernare”, și cereau, practic, prin sloganele lor cu foarte multă furie de moment atunci, dar ei cereau ceva, un gând care nu le venise totuși peste noapte: ei cereau o schimbare radicală a sistemului.
Deși sunt foarte multe contradicții în ceea ce privește definiția revoluției, cu asta istoricii sunt de acord: revoluția se întâmplă atunci când o parte mare din societate nu vrea doar reforme și schimbări punctuale, ci cere o schimbare radicală de sistem și de putere. (…)
Oamenii, cu sincope și pauze, cer această schimbare radicală de sistem și de putere.
Încerc să duc discuția, deși mereu e greu, într-o notă optimistă: asta este exact o revoluție, și este aceeași revoluție care nu s-a terminat și care a început acum 30 de ani. Revoluții nu sunt explozii scurte în timp.”
